Marea majoritate a programelor pe care le folosim accepta la executie o serie de parametri. Asta arata cam asa: numeProgram.exe [lista de parametri], unde [lista de parametri] reprezinta o lista optionala de parametri transmisi programului numeProgram.exe.
Cei care au folosit sisteme de operare MS_DOS sau unix/linux stiu cel mai bine cat de util este ca un program sa poata fi executat cu o lista de parametri si sa nu trebuiasca sa interactionam cu el pe parcursul executiei.
Sa presupunem ca am un program care muta fisierele din directorul Images in directorul Pictures. Cand programul intalneste un fisier care este ReadOnly sau Hidden ar trebui sa ceara confirmarea (asa cum Windows Explorer face) pentru a muta fisierul. Sunt cazuri cand vreau sa nu fiu intrebat. Vreau sa pot sa ii spun de la inceput: nu ma intreba, daca exista ceva ReadOnly, muta fara sa intrebi, sau treci mai departe. Cum as vrea sa pot scrie asta? Cam asa: muta.exe -ro yes -h no. Tradus, asta ar suna cam asa: daca fisierul care trebuyie mutat e ReadOnly (-ro), muta-l. Daca fisierul e hidden (-h), nu il muta.
Un exemplu mai bun decat cel prezentat anterior este batranul notepad.exe. Cand vrem sa vedem un fisier text, pornim Windows Explorer, gasim fisierul care ne intereseaza si cu un simplu dublu click fisierul respectiv este deschis in notepad. Cum functioneaza asta? Simplu: windowsul executa, in fundal, o comanda de genul: notepad.exe fullPath_fisier.txt, unde fullPath_fisier.txt este parametru trimis aplicatiei notepad.
O alta operatie pe care o putem face prin intermediul programului notepad e sa tiparim un fisier text. Pentru a face asta, ne folosim de un alt argument: notepad.exe /P fullPath_fisier.txt.
(more…)