Programarea orientata pe obiecte este notiunea de baza a limbajului C# si reprezinta o metodologie puternica de abordare a programarii, pornind de la programarea nestructurata, programarea procedurala si programarea modulara.

Programele orientate spre obiect sunt organizate in jurul datelor (ceea ce este afectat de executia programului). Programele contin datele cat si metodele asociate crearii, prelucrarii si distrugerii datelor.

     Caracteristicile comune limbajelor care implementeaza programarea pe obiecte sunt: incapsularea, polimorfism, mostenirea. Despre ultimele doua notiuni, vom discuta in urmatoarele doua articole.

     Incapsularea e un mecanism care combina codul si datele mentinandu-le integritatea in timpul utilizarii. Din aceasta combinatie, se creeaza obiectul. Tot la nivelul incapsularii se defineste nivelul de acces la datele unui obiect.

Mai multe despre Programarea orientata pe obiecte…

    “O singura interfata, mai multe metode” – sintagma pe care se bazeaza conceptul de polimorfism. Se incearca stabilirea unei interfete generice pentru un intreg grup de activitati asemanatoare.

    Un obiect polimorfic este capabil sa ia mai multe forme,  sa se afle in diferite stari, sa aiba comportamente diferite.

Polimorfismul parametric

    O metoda va prelua orice numar de parametri.

Mai multe despre Polimorfism in continuare

     Un operator este un simbol care indica o actiune. Operandul este valoarea asupra careia se executa operatia. Operatorii alaturi de operanzi formeaza o expresie.

Clasificarea operatorilor

Operatorii sunt impartiti 3 categorii.

Click pentru a citi mai multe despre operatori

    Un tablou reprezinta o colectie de variabile de acelasi tip, referite prin intermediul unui nume comun. Tablourile se utilizeaza oriunde exista nevoia de a grupa mai multe variabile de acelasi tip la un loc pentru a putea fi gestionate si sortate cu usurinta.Accesul se face printr-o variabila referinta.

    Diferenta dintre tablourile din alte limbaje si cele din C#, este ca, aici, tablourile sunt implementate ca obiecte, fapt care conduce la colectarea automata a spatiului ocupat de tablourile neutilizate.

In C#, tablourile pot avea mai multe dimensiuni.

Citeste mai multe despre Arrys

Tipurile referinta permit accesul la datele necesare din locuri diferite ale programului.

Declararea tipurilor referinta nu implica automat alocarea de spatiu, ca in cazul tipurilor valoare. E nevoie de alocare explicita de memorie pentru obiectele propriu-zise, iar la atribuire este copiata referinta in destinatie, obiectul spre care indica ramanand acelasi (“aliasing”, “reference semantics”). O imagine explicativa se gaseste in articolul Tipuri de date in C#.

Citeste in continuare despre Tipurile referinta

O sa scriu despre ceva simplu, de week-and. Am muncit la un proiect care (printre altele) presupunea salvarea anumitor date in format XML. La un moment dat a trebuit sa inserez un comentariu in XML-ul care continea datele salvate. Si am vrut ca nodul de tip XmlComment sa fie primul in lista de noduri a nodului curent (sau, mai pe scurt spus, primul copil – firstChild).
Continue reading →

     Inainte de a continua prezentarea tipurilor de date din C#, voi introduce un capitol care se leaga strans de tipurile valorice numerice si anume conversiile.

Deocamda, cunoastem structura tipurilor de date astfel :

Continue reading →

Am ajuns acum acasa, dupa o despartire de internet de ~5ore – mi am permis astazi luxul de a merge la film, Avatar si pe prima pagina a hotnews vad stirea legata de lansarea lui neXus one.
Prima mea impresie… hmmm…

Continue reading →

     Limbajul C# include doua categorii de tipuri de date : tipuri valorice si tipuri referinta.

     Pentru ca C# respecta un domeniu de valori si fiecare tip valoric are un comportament, limbajul asigura portabilitate. De exemplu, o variabila declarata de tip int va ramane tot de tip int, indiferent de mediul de executie. Acest lucru ne ajuta la evitarea rescrierii codului pentru adaptarea programului la o anumita platforma.

Continue reading →